"Nu m.as fi gandit niciodata sa ne imprietenim chiar,fiind indreptatit a.l crede ca facea parte dintr.o lume cu totul alta decat a mea.Sarea in ochi: una e floarea de camp, alta floarea de gradina.Acum,fie ca trebuisera veacuri, ca la asfintitul ei, o inalta rasa sa infloreasca asa de stralucit,intr.un semet avant al sangelui albastru spre tipul ideal ,fie ca fusese numai o momeala fericita , in toate chipurile mai mult nu se putea da.Mai era nevoie,e drept si de ceva osteneala,zilnic,ca aceasta podoaba a omenirii sa.si implineasca frumusetea,pentru ca atata gateala nici la muiere nu mi.a fost dat sa vad.sa.l fi presupus dupa asta ca era unul din acei desuchiati cu naravuri ratacite,al caror numar pare a fi sporit in timpii din urma,pretutindeni,intr.o masura intristatoare?Nu,nu.mi venea sa o cred,caci daca papusii acesteia sulemenite ii flutura uneori pe buze un suras nelinistitor,sub arcul sever al sprancenelor,trase negre cu condeiul,ochii aveau acea nevinovata limpezime ce straluceste numai sub pleaopele eroilor si copiilor."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu