M-am trezit astazi cu un sentiment minunat, dar nu era al meu. Cred ca traisem un vis minunat in care zambeam si eram fericita. Nu e vorba ca nu sunt fericita. Chiar sunt. Dar fericirea cu care m-am trezit azi de dimineata nu era a mea. :)
Ce am visat? Ca fugaream un clovn cu propria sa gornita :) ca fugeam de nebuna printr-o gara goala dupa un tren pe care pana la urma l-am pierdut. Si astfel am ajuns intr-un camp plin de flori galbene care mi-au amintit de ziua in care l-am cunoscut pe el :).
Si m-am trezit cu un zambet care nu era al meu, dar care venea din lucruri marunte, de care un om normal nu se bucura. Credem ca suntem fericiti doar pentru ca avem bani sa ne cumparam ce ne dorim, pentru ca avem langa noi pe cineva care ne iubeste, pentru ca ne place locul de munca, ne bucuram de timpul nostru liber si de programul de la televizor. Cred ca ar trebui sa luam putin mai mult din intamplarile zilnice pentru a le tranforma in intamplari minunate. Sa nu vedem faptul ca am pierdut metroul sau verdele de la semafor in drum spre casa. Sa savuram clipa si sa privim persoana de langa noi sau s-o sunam si sa-i spunem cat de mult ne-am dori sa fie langa noi. Sa ne distram atunci cand calcam intr-o balta plina cu apa murdara, sa ne distram cand ne-am impiedicat de-o groapa si ni s-au imprastiat dosarele pe jos :).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu